sarbatori fericite
Posted on joi, 24 decembrie 2009
Filed under
copiii marii,
legenda copiilor marii,
prahova,
rares alexandru cozma,
romania
| Leave a Comment
Radu ile - Colindam Doamne
Asculta mai multe audio Muzica
inca o metoda de ajutorare a cosminei
Posted on luni, 14 decembrie 2009
Filed under
acasa tv,
antena 1,
antena 2,
campanii umanitare,
copii bolnavi de leucemie,
copiii marii,
cosmina paun,
mizil,
prahova
| Leave a Comment
De asemenea reamintim cititorilor si alte metode pentru a o putea ajuta pe cosmina paun, bolnava de leucemie si care necesita o operatie al carui cost se ridica la 150000 de mii de euro:
Raiffeisen Bank – Agenţia Mizil, judeţul Prahova, str. Nicolae Bălcescu nr. 38, bl. 43 B
RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891
EURO: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885
USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416
Cod SWIFT: RZBRROBU
Titular: Neagu Steluţa (mama Cosminei) – CNP 2700509292085
Împuternicit: Neagu Mia (mătuşa Cosminei)
Domiciliu: sat Grădiştea, nr. 168, comuna Boldeşti, judeţ Prahova
Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273
Telefon Păun Cosmina Andreea: 0764 376 174
0900 900 472 – pentru 2 euro/apel fără TVA (puteţi suna de câte ori vreţi, doar din Reţeaua Romtelecom, din România)
- Cosmina Păun – campioană pe tatami, aruncată în stradă şi bolnavă de leucemie
- preludiu pentru viata
-Îl rog pe Dumnezeu să nu mi-o ia. Atât mi-a mai rămas… Cosmina
- ajutor pentru cosmina
- cosmina paun
- mizileanul
rares alexandru cozma mai are nevoie de 5000 de euro pentru a pleca la tratament
Filed under
bcr,
cancer,
Chist porencefalic,
copii bolnavi de leucemie,
copiii marii,
rares alexandru cozma,
timisoara
| 2 Comments
Rareş s-a născut pe 8 mai 2009, în Timişoara. La doar 3 zile de la naştere a apărut un mic necaz, când Rareş a fost diagnosticat cu Chist porencefalic. A urmat seria de internări prin spitale, la Timişoara şi Bucureşti, analize, encefalograme, ecografii, RMN-uri. Rareş s-a născut cu un chist pe creier de cca 2,8 cm şi cu o malformaţie a ochiului stâng. Din cauza chistului, Rareş suferă de o tulburare de coordonare motorie centrală şi de lipsa vederii la ochiul stâng. Diagnosticul complet este “Masă chistică temporală stânga, extranevraxială, necomunicantă cu ventriculii – chist neuroglial de fisură choroidală sau chist arahnoidian; Atrofie globală emisferică stânga (minimă), în principal pe seama tracturilor profunde de substanţă albă;Microftalmie stânga şi atrofie de nerv optic stâng”. Cam aşa micul necaz a devenit mare. Rareş Alexandru are nevoie de o operaţie în Germania, care costă 15.000 de euro. Părinţii au reuşit să economisească 2.000 de euro, iar alţi 8.000 s-au strâns din apeluri umanitare. Rareş Alexandru Cozma mai are nevoie de 5.000 de euro. Părinţii spun că dacă Rareş nu face operaţia cât mai repede, îşi poate pierde şi vederea de la ochiul drept – chistul apasând pe nervul optic. Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi: BCR – Timişoara, RON: RO 38 RNCB 0565 1131 8123 0001, EURO: RO 11 RNCB 0565 1131 8123 0002, Cod SWIFT: RNCBROBU, Titular: Cozma Diana Dragoslava, Telefon: 0768 232 910, E-mail: pdragoslava@yahoo.com, .Blogul lui Rareş pe care găsiţi documente medicale: http://povestea-lui-rares.blogspot.com
contratimp. episod 1. Luca strange bani ca sa starpeasca nenorocita de leucemie
Posted on vineri, 11 decembrie 2009
Filed under
acasa tv,
antena 1,
antena 2,
campanii umanitare,
copii bolnavi de autism,
copiii marii,
legenda copiilor marii,
luca stefan lixandru,
mizil,
romania,
sighisoara
| Leave a Comment
Un an mai târziu, pe 30 decembrie 2008, Luca a fost diagnosticat cu Leucemie Acută Limfoblastică, forma High Risk.
A început imediat tratamentul chimioterapeutic, la Institutul Clinic Fundeni. După şase luni părinţii au reuşit să strângă bani şi l-au dus pe Luca la o clinică din Israel, pentru efectuarea unui set de analize amănunţite.
O lună mai târziu s-au întors la Bucureşti şi au completat formularele necesare depunerii dosarului la Ministerul Sănătăţii pentru obţinerea fondurilor de la stat, Luca având nevoie de un tratament chimioterapeutic care nu se putea realiza în România.
Dosarul însă a fost respins.
Luca a fost internat din nou la Fundeni, în iulie 2009. Părinţii au găsit înţelegere şi sprijin la Fundaţia „Mereu Aproape”, de la care Luca a primit 40.000 de euro, bani cu care în septembrie 2009 a plecat în Italia, la o clinică din Genova. În prezent Luca este în Italia, iar tratamentul este extrem de costisitor şi de lungă durată – se întinde pe o perioadă de doi ani, costurile ajungând la 100.000 de euro.
În plus, medicii italieni au descoperit că Luca are nevoie urgent de o intervenţie chirurgicală, diagnosticându-l şi cu craniostenoză. Operaţia costă 7.000 de euro.Astăzi, 10 decembrie 2009, este ziua lui. Pentru ca Luca să împlinească 20 de ani… Are nevoie de ajutor.
Luca face parte din Campania „Din inimă pentru copii”. Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi apăsaţi aici.
Toate documentele medicale ale copilului sunt la redacţia ziarului Click!
text preluat partial de pe isabellelorelai.wordpress.com/
Procesul … Cauza: între a intra în normalitate şi între a fi închis în continuare în el
Filed under
adrian roman,
autism infantil,
copii bolnavi de autism,
copiii marii,
edit roman,
romania,
sighisoara
| Leave a Comment
Adrian Roman are 8 ani. Şi autism infantil. Înlăuntrul său se află
25.000 de euro – costurile
După lungi drumuri la medici şi logopezi, după sute de ore petrecute în faţa PC-ului, pe net, Edit a găsit o modalitateo soluţie. Terapia ABA. Mama a încercat să ţină ea locul terapeutului, informându-se despre cum pe net. Rezultatele s-au văzut. “A făcut mari progrese din punct de vedere cognitiv şi afectiv,a învăţat cifrele, culorile, literele, chiar formează cuvinte cu literele din alfabetar sau pe tastatură, ştie id-urile de messenger şi parolele corespunzătoare, se imbracă şi se dezbracă singur, mănâncă la masă folosind tacâmurile. Cel mai mult îi place să se joace în bucătărie, să pună legume în vase şi se preface că găteşte”, spune mama lui Adrian. Dar fără un terapeut, specializat pe terapiile ABA, rezultatele nu mai pot creşte. Costul terapiei se ridică la circa 25 de mii de euro, suma imensă pentru familia Roman. Adrian ne poate arată America sa, dacă îl ajutăm. Punînd mână de la mână, puţin câte puţin, putem înfăptui o minune. Adrian să se descurce singur.
Dacă doriţi să îl ajutaţi la Banca Raiffeisen, filiala Sighişoara, pe numele tatălui său, Roman Daniel, următorul cont: RO98 RZBR 0000 0600 0360 5768. De asemenea, dacă doriţi să aflaţi mai multe informaţii sau ati mai trecut prin asemenea cazuri şi puteţi să o consiliaţi/ajutaţi pe mama lui Adrian, puteţi suna la nr. de tel.:0751.18.51.23 , îi puteţi scrie pe adresa de e-mail: roman.edit@gmail.com. De astfe, dacă doriţi să îl vizitaţi pe Adrian, iată adresa:Aleea Panselutelor,nr.15,ap.7, Sighişoara, jud. Mureş.
PS.: În ţară sunt, din cîte ştiu eu, maxim 8 centre în care se derulează terapia ABA (Iaşi, Timişoara, Bucureşti, etc). Centre aparţin unor fundaţii, însă se lucrează cu mai mulţi copii şi plăteşti o sumă între 600-2000 de lei pe lună.
PS.2: În prezent circa 500 de comentarii nu sunt publicate. Asta din mai multe motive, printre care şi acela că dacă donezi nu trebuie să te lauzi că faci o faptă bună. În afară de aceasta, va rog nu mai ne întrebaţi dacă merită sau nu să donezi. Am specificat clar ca informaţiile prezentate sunt veridice. Şi, în fond, nu sunt eu (şi nici cei ce scriu aici) în măsură să judece dacă da sau nu.
lamuriri
Posted on joi, 10 decembrie 2009
Filed under
acasa tv,
antena 1,
antena 2,
autism infantil,
campanii umanitare,
copii bolnavi de leucemie,
copiii marii
| Leave a Comment
Cazurile prezentate sunt veridice si se pot verifica. proiectul Copiii Marii nu este facut din dorinta de publicitate, cum au procedat altii, ci din dorinta de a ajuta. Facem aici munca voluntara si ajutam fiecare cum putem, fie prin scris, donand sau alte tipuri de ajutorare a persoanelor bolnave.
Am considerat ca acest blog e necesar pentru mediatizarea cazurilor.
despre autori
Filed under
acasa tv,
adrian roman,
antena 1,
antena 2,
autism infantil,
campanii umanitare,
copii bolnavi de autism,
copii bolnavi de leucemie,
copiii marii,
cosmina paun,
edit roman,
legenda copiilor marii
| Leave a Comment
oameni simpli, si buni, si rai, care au luat atitudine din cauza sistemului sanitar, care este defectuos . Munca voluntara. Cine vrea sa scrie aici (numai cazurile umanitare se publica), sa trimita un mail la adresa bb.87ro@gmail.com si va fi acceptat colaborator.
si ei au nevoie de ajutor
Filed under
acasa tv,
adrian roman,
antena 1,
antena 2,
autism infantil,
campanii umanitare,
copii bolnavi de autism,
copii bolnavi de leucemie,
edit roman
| Leave a Comment
http://adrianroman.webs.com
http://elenasbarcea.blogspot.com/
http://ioanacostea.com/
http://elenasbarcea.blogspot.com/
http://davidmariangeorge.wordpress.com/
http://andreigheorgheumanitar.blogspot.com/
http://corinaserbanescu.blogspot.com/
Precvizari proiectul copiii marii
Filed under
acasa tv,
antena 1,
antena 2,
autism infantil,
campanii umanitare,
copii bolnavi de autism,
copii bolnavi de leucemie,
legenda copiilor marii,
mizil,
prahova,
romania,
sighisoara
| Leave a Comment
SCOP:
Ajutorarea copiilor grav bolnavi, care provin din familii ce nu pot sustine financiar medicamentatia si/sau recuperarea lor.
CUM:
- Prin mediatizare (pe web sau in presa scrisa), prin adrese trimise catre oameni potenti financiar sau companii.
- Prin indrumare catre clinici si alte institutii abilitate.
- Donatii si consultanta juridica.
PRECIZARI:
Cazurile prezentate sun reale. Informatiilor pot fi preluate de oricine doreste. Donatiile se fac direct in conturile bancare deschise de catre parintii/rudele/tutorii legali/ prieteni de familie pe numele bolnavilor.
cosmina ... si leucemia
Filed under
acasa tv,
antena 1,
antena 2,
copii bolnavi de leucemie,
copiii marii,
cosmina paun,
mizil,
prahova
| Leave a Comment
Cine o vede pe Cosmina are impresia că e un copil sănătos, plin de vise, fericită. E doar o impresie, căci viaţa nu i-a fost deloc uşoară. E o copilă puternică, cu o rezistenţă puternică în faţa bolii, însă zâmbetul ei ţine loc de mulţumesc pentru cei care o ajută. Din multitudinea de visuri, azi are doar unul: acela de a trăi. A fost diagnosticată, în urmă cu câteva luni, cu leucemie acută mieloblastică M1.
Aruncată în stradă
Până să fie diagnosticată cu leucemie, copilăria ei a fost umbrită de divorţul dintre părinţii ei şi de gestul tatălui de a o evacua, alături de mama sa, din casă printr-o sentinţă judecătorească.
Centura albastră şi luxul de a se bucura de toamnă
Cosmina Păun este componentă a clubului de karate HASU Mizil. Un sport în care îşi arătase talentul, obţinând centura albastră în scurt timp. Uneori era şi un ajutor de nădejde al antrenorului, ajutându-i şi pe cei mici. În urmă cu câteva zile, într-un ziar central, Cosmina spunea: “Îmi plăcea mult ce făceam, competiţiile la care participam şi visam la mai mult. Acum aş vrea măcar să mă bucur de toamnă, ca un copil normal, dar şi acesta e un lux pentru mine”.
Conturile Cosminei si metode de ajutorare
Raiffeisen Bank – Agenţia Mizil, judeţul Prahova, str. Nicolae Bălcescu nr. 38, bl. 43 B
RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891
EURO: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885
USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416
Cod SWIFT: RZBRROBU
Titular: Neagu Steluţa (mama Cosminei) – CNP 2700509292085
Împuternicit: Neagu Mia (mătuşa Cosminei)
Domiciliu: sat Grădiştea, nr. 168, comuna Boldeşti, judeţ Prahova
Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273
Telefon Păun Cosmina Andreea: 0764 376 174
0900 900 472 – pentru 2 euro/apel fără TVA (puteţi suna de câte ori vreţi, doar din Reţeaua Romtelecom, din România)
preludiu pentru viata
Când eram copilandru îmi doream să fiu faimos, celebru. Să am vile, maşini de lux. Să apar pe pagini gazetăreşti, iar cerul meu să fie senin şi cu soare, chiar dacă ar fi trebuit să arunc cu monezi de aur ca să destram norii cenuşii. Vremea a trecut şi mi-a dovedit că nu am duşmani printre oameni – cel puţin dpdv personal, că nenorocitul care mă loveşte şi sugrumă temeinic multe dintre scornelile care mi se năzăresc şi doresc să le înfăptuiesc este TIMPUL. Nenorocitul care curge vijelios pe cursul vieţii, chiar dacă uneori trăim o impresie falsă că se scurge într-o lentoare plictisitoare. Nenorocitul ăsta care e nemilos cu noi m-a făcut că să-mi doresc să fiu un om cu un caracter de valoare, ci să nu mai fiu celebru.
Cred, de fapt sunt sigur, că asemenea vise avea – sper că le are – şi Cosmina. Cosmina Păun, fata căreia cineva sau ceva de dincolo de cortină a aruncat peste ea scârboşenii ponegrite de gustul amar şi oţetit al durerii, urâţenii pe care nici un copil nu ar merita să le trăiască şi să îi fie nimicită copilăria în halul ăsta. Cosmina a trecut peste ceea ce puţini ar fi rezistat psihic să treacă, cu toate că are de abia 15 ani. Şi, deşi s-a luat la trântă cu nemernica de boală, are încă puterea să zâmbească. Şi pentru ea singurul duşman e timpul.
Dată afară din casă de propriul tată cu un ordin judecătoresc, a asistat neputincioasă la despărţirea părinţilor. Când adolescenţa îi bătea la uşă şi fiorii copilăreşti începeau să o părăsească a văzut cum singurul ei sprijin – mama – e nevoită să plece printre străini pentru a îi oferi un trai mai bun. Cred că în acele clipe Cosmina era mânioasă, dar nu pe mamă, ci pe ea însăşi că nu are puterea să schimbe ceva. Pentru ca apoi o vestea să tulbure şi să scufunde şi gramele de fericire din viaţa ei. Diagnosticul: leucemie. Doamne, ce poate fi mai crud decât să fii copil şi afli că stai pe un fir de sârmă, la înălţime mare, iar firul se poate rupe?
Pe Cosmina încă nu am apucat să o cunosc. Sau poate o ştiu, Mizilul natal e un oraş mic, iar ea e mizileancă. Şi mai ştiu despre ea că după nemerniciile ce a lovit în ea are dreptul să zâmbească, la viaţă. Are dreptul (şi obligaţia) să crească, să cunoască fiorii nestemaţi ai iubirii, căldura unui cămin primitor şi să-şi primească prieteni. Are dreptul să fie pe tatami, ci nu în spital.
Cosmina nu s-a lăsat învinsă. Are de gând să lupte. De astfel, Cosmina are şi mulţi prieteni. Ce au fost alături de ea. Pentru că prieteni se numesc cei ce îşi ajută seamănul. Dar întotdeauna e loc şi de mai mulţi. Încă ceva, timpul – or poate şi distanţa – nu mi-a permis încă să o văd. Însă, ştiu multe despre ea. Prietenii ei, care sunt şi ai mei, îmi spun mereu despre Cosmina câte un amănunt, ne sfătuim şi ne-ntrebăm ce am putea face. Isabelle, Zinca, Laura sunt unii dintre prietenii ei buni. Şi ele o susţin pe Cosmina. Cosmina are nevoie de prieteni, iar eu vreau să cunosc pe învingătoare, cu un caracter de valoare. Pe lângă asta, pentru Cosmina timpul îi este duşman. Şi pentru că întotdeauna e loc şi de mai mulţi prieteni, pentru viaţa ei, pentru a şterge semnul durerii de pe chipul ei, hai să fim alături de ea. Puţin câte puţin, prin paşi micuţi, mână de la mână, putem să o auzim pe Cosmina spunând „Eu mereu înving”. Iar zâmbetul ei – cel mai sincer mulţumesc.
•• Bogdan Bărbieru
Astazi, mama Cosminei ne-a facut o bucurie: din 15 septembrie si pana ieri, 19 octombrie 2009, in contul Cosminei s-au strans aproape 10.000 de euro. Care se adauga celor 10.000 stransi de colegii si prietenii din Mizil. Doamna ajuta!
Dacă doriţi să o ajutaţi pe Cosmina:
Raiffeisen Bank – Agenţia Mizil, judeţul Prahova, str. Nicolae Bălcescu nr. 38, bl. 43 B
RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891
EURO: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885
USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416
Cod SWIFT: RZBRROBU
Titular: Neagu Steluţa (mama Cosminei) – CNP 2700509292085
Împuternicit: Neagu Mia (mătuşa Cosminei)
Domiciliu: sat Grădiştea, nr. 168, comuna Boldeşti, judeţ Prahova
Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273
Telefon Păun Cosmina Andreea: 0764 376 174
preludiu pentru viata
Filed under
campanii umanitare,
copii bolnavi de leucemie,
copiii marii,
cosmina paun,
mizil,
prahova,
romania
| Leave a Comment
Când eram copilandru îmi doream să fiu faimos, celebru. Să am vile, maşini de lux. Să apar pe pagini gazetăreşti, iar cerul meu să fie senin şi cu soare, chiar dacă ar fi trebuit să arunc cu monezi de aur ca să destram norii cenuşii. Vremea a trecut şi mi-a dovedit că nu am duşmani printre oameni – cel puţin dpdv personal, că nenorocitul care mă loveşte şi sugrumă temeinic multe dintre scornelile care mi se năzăresc şi doresc să le înfăptuiesc este TIMPUL. Nenorocitul care curge vijelios pe cursul vieţii, chiar dacă uneori trăim o impresie falsă că se scurge într-o lentoare plictisitoare. Nenorocitul ăsta care e nemilos cu noi m-a făcut că să-mi doresc să fiu un om cu un caracter de valoare, ci să nu mai fiu celebru.
Cred, de fapt sunt sigur, că asemenea vise avea – sper că le are – şi Cosmina. Cosmina Păun, fata căreia cineva sau ceva de dincolo de cortină a aruncat peste ea scârboşenii ponegrite de gustul amar şi oţetit al durerii, urâţenii pe care nici un copil nu ar merita să le trăiască şi să îi fie nimicită copilăria în halul ăsta. Cosmina a trecut peste ceea ce puţini ar fi rezistat psihic să treacă, cu toate că are de abia 15 ani. Şi, deşi s-a luat la trântă cu nemernica de boală, are încă puterea să zâmbească. Şi pentru ea singurul duşman e timpul.
Dată afară din casă de propriul tată cu un ordin judecătoresc, a asistat neputincioasă la despărţirea părinţilor. Când adolescenţa îi bătea la uşă şi fiorii copilăreşti începeau să o părăsească a văzut cum singurul ei sprijin – mama – e nevoită să plece printre străini pentru a îi oferi un trai mai bun. Cred că în acele clipe Cosmina era mânioasă, dar nu pe mamă, ci pe ea însăşi că nu are puterea să schimbe ceva. Pentru ca apoi o vestea să tulbure şi să scufunde şi gramele de fericire din viaţa ei. Diagnosticul: leucemie. Doamne, ce poate fi mai crud decât să fii copil şi afli că stai pe un fir de sârmă, la înălţime mare, iar firul se poate rupe?
Pe Cosmina încă nu am apucat să o cunosc. Sau poate o ştiu, Mizilul natal e un oraş mic, iar ea e mizileancă. Şi mai ştiu despre ea că după nemerniciile ce a lovit în ea are dreptul să zâmbească, la viaţă. Are dreptul (şi obligaţia) să crească, să cunoască fiorii nestemaţi ai iubirii, căldura unui cămin primitor şi să-şi primească prieteni. Are dreptul să fie pe tatami, ci nu în spital.
Cosmina nu s-a lăsat învinsă. Are de gând să lupte. De astfel, Cosmina are şi mulţi prieteni. Ce au fost alături de ea. Pentru că prieteni se numesc cei ce îşi ajută seamănul. Dar întotdeauna e loc şi de mai mulţi. Încă ceva, timpul – or poate şi distanţa – nu mi-a permis încă să o văd. Însă, ştiu multe despre ea. Prietenii ei, care sunt şi ai mei, îmi spun mereu despre Cosmina câte un amănunt, ne sfătuim şi ne-ntrebăm ce am putea face. Isabelle, Zinca, Laura sunt unii dintre prietenii ei buni. Şi ele o susţin pe Cosmina. Cosmina are nevoie de prieteni, iar eu vreau să cunosc pe învingătoare, cu un caracter de valoare. Pe lângă asta, pentru Cosmina timpul îi este duşman. Şi pentru că întotdeauna e loc şi de mai mulţi prieteni, pentru viaţa ei, pentru a şterge semnul durerii de pe chipul ei, hai să fim alături de ea. Puţin câte puţin, prin paşi micuţi, mână de la mână, putem să o auzim pe Cosmina spunând „Eu mereu înving”. Iar zâmbetul ei – cel mai sincer mulţumesc.
•• Bogdan Bărbieru
Astazi, mama Cosminei ne-a facut o bucurie: din 15 septembrie si pana ieri, 19 octombrie 2009, in contul Cosminei s-au strans aproape 10.000 de euro. Care se adauga celor 10.000 stransi de colegii si prietenii din Mizil. Doamna ajuta!
Dacă doriţi să o ajutaţi pe Cosmina:
Raiffeisen Bank – Agenţia Mizil, judeţul Prahova, str. Nicolae Bălcescu nr. 38, bl. 43 B
RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891
EURO: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885
USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416
Cod SWIFT: RZBRROBU
Titular: Neagu Steluţa (mama Cosminei) – CNP 2700509292085
Împuternicit: Neagu Mia (mătuşa Cosminei)
Domiciliu: sat Grădiştea, nr. 168, comuna Boldeşti, judeţ Prahova
Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273
Telefon Păun Cosmina Andreea: 0764 376 174
Terapia ce poate schimba o viaţă. Viaţa lui Adrian
Filed under
adrian roman,
autism infantil,
campanii umanitare,
copii bolnavi de autism,
sighisoara
| Leave a Comment
▐ “TATA SALVEAZĂ VIEŢI”
►Este căzut în sinea sa. În tăcere luptă pentru a ieşi din lumea proprie al cărei prizonier este.
►Tatăl salvează vieţi, dar este neputincios în faţa bolii de care suferă copilul său.
►Adrian, în vârstă de opt ani, suferă de autism.
►Familia trăieşte o adevărata dramă.
© Proiectul Copiii Mării™
●● Edit şi Daniel Roman locuiesc in Sighişoara. Şi-au dorit cu ardoare un copil, iar în urmă cu 8 ani când s-a născut Adrian au simţit cum viaţa li s-a împlinit. Bucuria lor a fost repede spulberata de aflarea veştii că Adrian a fost diagnosticat. La început, părinţii au observat faptul că cel mic nu menţine contactul vizual, nu este interesat măcar de ceva din jurul lui, nu vorbeşte cu toate că înainta in vârstă. Au fost cu el la zeci de medici. Niciunul dintre ei nu îl diagnosticase corect. După o lungă perioadă de cercetări medicale, un medic a pus un diagnostic corect: autism infantil. La auzul diagnosticării Edit şi Daniel au simţit cum cerul lor se prăbuşeşte. Dar nu au renunţat la luptă. Au petrecut sute de ore pe internet în căutarea unui tratament sau a unei metode de recuperare, au bătut la uşile mai multor cabinete medicale. Totul pentru a îl aduce la o stare de normalitate pe Adrian. În cele din urmă, Edit a aflat despre terapia ABA. Singură a început să lucreze cu băiatul după normele ABA. Iar progresele au apărut – chiar dacă pot părea lucruri mărunte. Însă, pentru ca terapia să aibă un rezultat mult mai bun este necesar ca terapia să fie făcută de medicii specialişti. Costul terapiei e enorm pentru posibilităţile lor financiare. Circa 25.000 de euro. Numai costul terapiei, fără sa mai punem la socoteala si transport, cazare si masă. Pentru cei care au posibilitatea si vor să doneze exista un cont la Raiffensein Bank, agenţia Sighişoara, deschis pe numele tatălui, Daniel Roman, care este pompier.
Cont RON – RO98RZBR0000060003605768. Cei care doresc să afle mai multe informaţii pot suna la nr. de tel. 0751 185 123. Va răspunde mama lui Adrian, Edit Roman.■
o alta legenda
Filed under
legenda copiilor marii
| Leave a Comment
n urma cu peste 3000 de ani, pe insula “CEa mai frumoasa” – actuala Santorini, Grecia, exista poporul minoic. Peste acesta, aflat in plina ascensiune economica, s-a abatut o molima necrutatoare, moartea secerand fara mila. La inceput – adultii, pentru ca mai apoi sa atace si universul “celor mici”. “Cei mari” crezand ca zeii au aruncat asupra lor un blestem au luat decizia ca toti copiii loviti de molima sa fie ucisi, prin aruncarea lor in mare dupa ce acestia vor fi legati cu bolovani, care sa ii afunde in mare. In tot acest timp, un copil – neatins de molima – era singurul dintre toti minoicii care incerca sa aline durerile copiilor, cu care inainte ca boala sa-i atinga sa juca pe stancile insulei. Adultii – neatinsi de molima – il ceratu si il bateau mereu pe copil, ca sa nu se mai atinga de copiii “blestemati”. "O sa mori si tu si pe ei nu-i mai scoti din blestemele zeilor. O sa mori de prost ce esti, de asta o sa mori" ii tot repetau parintii si ceilalti adulti. Intr-o zi, copilul – plin de intelepciune- le-a spus: "Nu e prostie, ci e bunatate. Chiar daca mor, mor impacat. Pentru ei, chiar de stiu si ei ca vor muri, fiecare cuvant spus, fiecare rana ingrijita conteaza. Chiar daca nu ii scap din ghearele blestemului".
In cele din urma, copiii bolnavi – circa 30 la numar – au fost legati cu pietre si dusi in largul marii, unde au fost aruncati. Cei care i-au dus se intorceau bucurosi ca au scapat de blestemul ucigator, dar cand au ajuns la mal au vazut copiii pe un loc unde inainte era stanca, iar azi era plin de verdeata, cu pomi fructiferi si legume. Si crini albi. Adica era puritatea lor. Au chemat pe toti, dar niciunul nu putea sa paseasca in locul unde erau copiii. Un zid invisibil ii bloca. Un singur om s-a putu apropria si intra in vorba cu ei. Copilul ingrijitor, renegat de familie. Copiii erau acum sanatosi. Minunea se infiripase, cand pana si speranta isi gasise moartea.
Cum au scapat copiii de la moarte? Cand au vazut ce fac oamenii, Zeus, zeul suprem al Olimpului, si Hines, zeul marilor, au hotarat sa salveze copiii, sa le dea tot ce este necesar pentru supravietuire. In schimb, i-au pedepsit pe minoici. Marele vulcan a erupt. Una dintre cele mai mari eruptii de atunci si pana in vremurile noastre. Toti minoicii au fost ucisi de lava fierbinte. Mai putin cei 30 de copiii si copilul ingrijitor, caruia – dupa moartea sa – Zeus l-a facut zeul bunatatii. Daca n-ar fi fost el, nu ar mai fi avut cine sa il impresioneze pe Zeus.
Celor 30 de copii li s-au spus copiii mariii.
legenda copiilor marii
Filed under
legenda copiilor marii
| Leave a Comment
Îl rog pe Dumnezeu să nu mi-o ia. Atât mi-a mai rămas… Cosmina
Posted on marți, 10 noiembrie 2009
Filed under
campanii umanitare,
copii bolnavi de leucemie,
copiii marii,
cosmina paun,
mizil,
prahova,
romania
| Leave a Comment
Poate că eu sunt de vină pentru nenorocirea asta de boală, leucemia asta rea şi tot ce a urmat, spune Steluţa privind în gol.
Acum un an, pe timpul ăsta, Cosmina era sănătoasă tun. Avea centura albastră la karate, făcea sport de performanţă. Pe atunci făcea câte o sută de flotări de-o dată. Acum nu poate merge nici la baie. Când s-a îmbolnăvit, şansele ei de viaţă erau mici, aşa mi-au spus medicii. Că încearcă să o salveze, dar că nu îmi garantează nimic.
Acum un an, pe timpul ăsta, Cosmina avea o familie, mergea la şcoală, învăţa bine, făcea sport, avea viaţa ei de copil, avea o casă. Apoi… Apoi s-a întâmplat ceva. De atunci ne avem doar una pe alta. Dar e bine şi aşa, dacă o vrea Dumnezeu să mi-o lase pe Cosmina…
Aveam şi noi o viaţă. Nu cine ştie ce, viaţă obişnuită, cu muncă multă, zi şi noapte. Ne încropisem o mică afacere, duceam în alt judeţ cereale cultivate de noi şi aduceam în schimb cartofi, pe care îi vindeam la piaţă. Aveam un ARO, primit moştenire de la tata, cu el am început. Am început să ne construim o căsută. Apoi am cumpărat o camionetă.
Într-o noapte s-a întâmplat o nonorocire. O fată bolnavă la cap dintr-un sat – avea schizofrenie, biata de ea – a fugit din casă, spre şosea. S-a aruncat drept în faţa camionetei noastre. Fata a murit pe loc, cu creierii împrăştiaţi pe asfalt. Soţul meu era în dreapta şoferului, dormea. Când s-a trezit brusc din somn şi a văzut nenorocirea, a făcut un şoc.
De atunci nimic nu a mai fost normal în viaţa noastră. Am fost nevoită să îmi iau copilul şi să plec. A fost greu. Eu m-am angajat vânzătoare. Am închiriat o cameră în Mizil. Toată iarna am stat fără căldură, nu aveam nici gaze. Nu aveam decât nişte haine mai groase. Apoi ne-am mutat la ţară, la mama, în casa bătrânească, la Boldeşti, Prahova. În primăvară, cam pe 20 aprilie 2009, cu acordul Cosminei am plecat în străinătate, femeie de serviciu la o familie. Vroiam să strângem bani să putem locui şi noi ca oamenii. Nu mai suportam să-mi văd copilul fără de nici unele. Trei săptămâni am fost plecată. M-au anunţat că i s-a făcut rău la şcoală, Cosmina a căzut din picioare şi a fost dusă la spital.
Când am ajuns la spital în Bucureşti nu am mai recunoscut-o. Nu i se mai vedeau dinţii, atât de umflate îi erau gingiile. Am crezut că o să mă prăbuşesc şi am să mor pe loc. Am rezistat, Dumnezeu mi-a dat putere, ca să îi fiu alături.
Pe 13 mai 2009, Cosmina Andreea Păun, în vârstă de 14 ani, a fost internată în secţia de Oncopediatrie a Spitalului M.S. Curie din Bucureşti, cu diagnosticul de Leucemie Acută Mieloblastică M1.
Pe 22 mai 2009 a început primul tratament citostatic. În urma primei etape de tratament a intrat în aplazie medulară cu neutropenie febrilă severă, trombocitopenie severă. Au urmat transfuzii de sânge repetate. La începutul lunii septembrie a început a altă cură de citostatice, apoi transfuzii de sânge. Urmează încă una, în octombrie 2009.
La momentul internării, Cosmina era elevă în clasa a VIII-a la Liceul Teoretic din Mizil. Între timp, Cosmina a împlinit 15 ani, în spital. Cosmina a fost repartizată în clasa a IX-a la specializarea Matematică-Informatică de la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” din Mizil, cu media de admitere 9.23.
Pe 1 iulie 2009, de ziua ei, Cosmina şi-a dorit un tort. Cosmina a rămas cu dorinţa. Din 13 mai şi până în septembrie 2009, Cosmina şi mama ei au supravieţuit în spital din banii strânşi de colegii de la şcoală.
Cosmina pare copilul care are de toate. Dar nu este aşa. Când vezi un copil bolnav puţin mai bine îmbrăcat sau doar ai impresia asta, te gândeşti că are tot ce îi trebuie. Tot ce are Cosmina acum, a primit cadou de la oameni. Viaţa de spital este grea. Banii se duc pe hrană – dieta este pretenţioasă – pe medicamente care nu se găsesc în spital, pe igienă.
Cosmina are nevoie de un transplant. Mama ei, sfătuită de câţiva prieteni, a aflat că sunt şanse în străinătate. Diriginta Cosminei a scris unei clinici, în Italia. Au cerut 150.000 de euro pentru tratament şi transplant.
În spital, Cosmina a făcut şi un abcces cerebral din cauza unei sinuzite maxilare cu osteoliză severă de bază de craniu şi a fost operată. A făcut candidoză şi aspergiloză. Doar tratamentul recomandat de medic împotriva aspergilozei, cu medicamentul Fungizone, costă 300 de euro.
Dacă doriţi să o ajutaţi pe Cosmina:
Raiffeisen Bank
RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891
Pentru Păun Cosmina. Titular de cont este mama ei, doamna Neagu Steluţa.
Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273
ajutor pentru cosmina
Posted on sâmbătă, 10 octombrie 2009
Filed under
copii bolnavi de leucemie,
copiii marii,
cosmina paun
Cosmina Andreea Păun are 15 ani şi leucemie acută mieloblastică M1. Cosmina are nevoie de sânge începând de mâine, 22 septembrie 2009. Mai precis de trombocite. Are nevoie de sânge B III Rh Negativ ( – ). Dacă puteţi dona, sunteţi aşteptaţi la Institutul de Hematologie Transfuzională – cu specificaţia: „Donare pentru Păun Cosmina Andreea – internată la secţia de oncologie pediatrică a Spitalului M.S. Curie din Bucureşti”. Mama Cosminei poate fi contactactată la telefon 0723 914 273. Mama se numesete Neagu Steluta (i se spune Simona). Nu vă poate suna (nu mai are credit pe cartelă) dar poate fi sunată. Mai multe despre Cosmina puteţi afla de aici: Pe Cosmina am văzut-o de curând, la oncopediatrie Budimex. Tot pe 26 august 2009, în camera de joacă a Asociaţiei P.A.V.E.L. de la spitalul Budimex, când cu ajutorarea lui Ştefănel. Camera era plină cu copii, de toate vârstele. Nu am intrat, am rămas la uşă, pe coridor, cu sufletul strâns. În dreptul uşii, pe un scaun, era Cosmina. O vedeam prin uşa întredeschisă, un pic mai mare, retrasă, rezervată, cu capul plecat, plină de tăceri, apoi un zâmbet stingher şi îngândurat – conştientizarea bolii şi a consecinţelor ei. 50% viaţă, 50% nimic. Leucemia. Pe Cosmina o „ştiam” doar dintr-o fotografie – cea de mai sus. Apoi dintr-un desen migălos şi o pictură – pe care i le-am trimis la o licitaţie, împreună cu ale altor copii, în speranţa că vom strânge un bănuţ pentru ei, dar şi pentru a se afla despre necazurile lor – la Asociaţia „Salvează vieţi” (licitaţia va urma – pe 29 septembrie 2009). Cosmina Andreea Păun are 15 ani şi leucemie acută mieloblastică M1. A ajuns la Budimex acum vreo 5 sau 6 luni. Pe atunci avea 14 ani şi era elevă în clasa a VIII-a la Liceul Teoretic din Mizil. Între timp a împlinit 15 ani, în spital, şi a fost repartizată în clasa a IX-a la specializarea Matematică-Informatică de la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” din Mizil. Cosmina, cu numărul de repartizare 29, media de admitere 8.83. Cosmina pare copilul care are de toate. Dar nu este aşa. Când vezi un copil bolnav puţin mai bine îmbrăcat sau doar ai impresia asta, te gândeşti că are tot ce îi trebuie. Dar viaţa de spital nu este aşa. Banii se duc pe hrană – dieta este pretenţioasă, pe medicamente care nu se găsesc în spital, pe igienă. Pentru hrana sufletului nu mai rămâne nimic. În altă zi am văzut-o pe Cosmina pe coridorul spitalului, cu o cutiuţă în care avea nişte floricele colorate din plastic, ca nişte mărgeluşe, le înşira pe o aţă. Ştiu că ea, Cosmina, desenează frumos. Cred că şi-ar dori acuarele, pensule, un bloc de desen, sau câteva creioane colorate. Cred că şi-ar dori câteva cărţi. Poate un album de pictură, din care să se inspire. Poate că şi-ar dori câteva fructe. Poate că şi-ar dori un prieten bun. Cineva care să îi deschidă uşa salonului, măcar o dată la două săptămâni, cu un măr în mână şi un zâmbet de încurajare. Cosmina mai are nevoie şi de un transplant, are nevoie de celule stem hematopoietice. Are nevoie de noi. Cum putem dona celule stem? Foarte simplu – am scris aici – Registrul care ne aşteaptă să dăm viaţă. Avem viaţă în sânge, avem viaţă în noi. Încă. Cosmina… Mi-am adus aminte că am primit un mesaj pe mail, pe la sfârşitul lunii iunie, despre o fetiţă, Cosmina din Mizil. Din păcate nimeni nu mi-a răspuns celor câtorva întrebări. Apoi am uitat. Cineva încerca să strângă 150.000 de euro pentru transplantul ei, dar nu era indicat niciun cont, un număr de telefon, un document medical sau ceva asemănător. Tipul de mesaj pe care îl ignori. Nu ştiu cât de real este mesajul, dacă acesta este adevărul sau nu, sau dacă este o confuzie… Ştiu doar că părinţii Cosminei sunt despărţiţi şi că mama ei stă cu Cosmina în spital. Am să redau un fragment din mesajul primit acum 3 luni: „Cosmina Paun, o fetita de 14 ani care este internata la sectia de oncologie a spitalului de copii „Marie Curie” din Bucuresti, cu diagnosticul de leucemie acuta mieloblastica, are nevoie de ajutor. Dintr-o familie fericita ajunge sa fie o fetita fara un acoperis stabil si bolnava de leucemie, tocmai cand trebuia sa inceapa sa traiasca viata… e clasa a 8-a. Fiind din oras de la mine Mizil ii stiu cat de cat povestea si o sa o spun pe scurt…. tatal sau are o problema in urma unui accident rutier (……..) in urma caruia sufera un soc. La scurt timp, sotia si fetita pleaca de acasa… ele locuiesc cu chirie. In una din zilele de scoala, fetita, pe numele ei Paun Cosmina, se simte rau si e dusa la spital. Aici viata ei intra intr-o cadere libera… diagnosticul: leucemie… 150.000 euro operatia. O mama care castiga maxim 6-700 RON lunar nu are de unde sa scoata atatia bani. Puteti sa o ajutati?” Sunt frânturi de întâmplări care mă duc spre Cosmina. Poate că mă înşel, poate că era vorba despre alt copil, deşi… Adriana povesteşte: http://adriana-dardindar.blogspot.com- „Marti cand am fost la spital, am stat mai mult de vorba cu ea si mama ei. Au telefon 0723 914 273. Mama se numesete Neagu Steluta. Cosmina are grupa BIII Rh Negativ. Saptamana asta incepe (cred ca inceput deja) tratamentul cu citostatice (putem sa ne rugam sa treaca mai usor peste el). Urmeaza sa imi spuna si nr de cont. Fosta ei diriginta s-a ocupat cu strangerea de fonduri (au reusit sa stranga dar este vorba de o mica parte din suma totala necesara). M-a impresionat foarte mult un alt aspect: boala Cosminei a debutat in perioada de 3 saptamani in care mama ei a fost nevoita sa plece de acasa pentru a-si castiga existenta (la fel ca mii de parinti care au fost nevoiti sa faca acest pas). Pentru Cosmina a fost un stress prea mare. Am sunat-o acum (n.b. 11 septembrie 2009, ora 12.00). Daca ajunge cineva la spital, ar avea nevoie – de coli de hartie de pus in geam (Cosmina a inceput tratamentul si sta la o camera izolata care este in dreptul toaletei, toata lume acare trece pe acolo se uita la ea, cam neplacut cand esti agatat la tot felul de tuburi), – hartie igienica, – spirt medicinal, – grisine fara sare – prosoape de hartie (role din care folosim la bucatarie). Mama ei, in perioada cat Cosmina sta la acest tratament (se pare ca pana marti) nu poate sa plece prea mult de langa ea (mai ales afara…sa nu se intoarca cu microbi)”. Flori roagă: „Cosmina mi-a spus ca isi doreste cartea „Sa ne rugam 8 zile cu Sfantul Nectarie” -pana acum n-am reusit sa o obtin; daca o are cineva si-o poate darui…” Later Edit. Magda a fost în seara asta la Cosmina şi i-a dus 3 coli mari de hartie de pus in geam, 4 role de hartie igienica, 2 role prosoape de hartie şi spirt medicinal. Mulţumesc, Magda! Zinca merge mâine dimineaţă la Cosmina şi îi mai duce ce are nevoie. Mulţumesc, Zinca! Andreea are cartea pentru Cosmina: „Sa ne rugam 8 zile cu Sfantul Nectarie” Mulţumesc, Andreea! (rămâne să ne întâlnim luni) UPDATE 12 septembrie 2009 - Zinca a fost la Cosmina la spital, astăzi. Ce a aflat, ce a făcut. Zinca povesteşte: Cosmina a intrat la liceu cu media 9,23, e olimpica! Am ajuns mai tarziu, am stat sa gatesc sa le pot duce niste ciorbita. Iata ce are voie sa manance, mai ales dupa cura asta de citostatice: – carne (neaparat) fiarta sau fripta, de vita sau pui; – branza dulce, dietetica, chiar Fagaras, alaturi cu ardei gras (rosu ii place cel mai mult), – ciobita arcita cu bors, fara sare, – orez cu legume (fara fasole, mazare, rosii, porumb), – banane, mere, compot de casa, prajituri facute in casa (tarta cu fructe, placinta cu mere sau cu branza dulce si stafide); – f. mult ii place macroul fript cu sos de legume. Cam asta. Poate este cineva care poate renunta la un CD-ROM, ii place mult sa asculte muzica clasica sau sa vada filme si nu are unde. Are un mic laptop primit in dar de la primarul din Mizil . Ar mai avea nevoie de bluzite si pantaloni gen trening, cu fermoar in fata pentru ca ea are …cum se cheama, acum pe unde-i baga citostatice, mmm…lipit pe piept si trebuie sa aiba bluze deschise in fata. (n.b. catheter). Ar vrea si o sepcuta. Hainele astea cred ca le voi procura eu de la o domnisoara dr. dentist, care mi-e prietena si care are aceeasi alura cu Cosmina. I-am dus: coli albe de impachetat, mari, 6 buc., spirt, 2 hartie igienica, markere, servetele umede, grisine obisnuite, ciorba, mancare mexicana (aveam in casa), struguri. Eu voi merge saptamana viitoare, cand merg si la Stefanel (n.b. 17 septembrie, joi). O voi ajuta putin la romana, sa vedem programa, cu bibliografie si ce-o mai fi nevoie. Mama Cosminei ne roaga, daca vine cineva, sa venim pe rand, nu toti in aceeasi zi, normal ca ne vom randui. UPDATE 15 septembrie 2009. Astăzi am fost la spital. Am făcut bine că am sunat înainte, Cosmina era la citostatice şi avea febră. I-am dus Nurofen. În loc de mâncare. Şi covrigei dulci cu vanilie. Atât a vrut. I-am dus cartea dorită, de la Andreea. Andreea i-a mai trimis şi o cană frumoasă cu Sfântul Nectarie şi mir – din Grecia. Tot de la Andreea, dar mâine, soseşte şi CDROM-ul, pe care Florin i-l oferă Cosminei cadou. De povestit mai mult – mâine. Lacrimile mamei Cosminei, drama pe care o trăiesc ele, totul… Totul este o mare de lacrimi. Am să postez contul, dacă puteţi şi doriţi să ajutaţi: Raiffeisen Bank RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891 Pentru Păun Cosmina. Cred că titular de cont este mama ei, doamna Neagu Steluţa. Telefon: 0723 914 273 Dăcă vreţi să mergeţi zilele astea la Cosmina, vă rog sunaţi-o pe mama ei înainte şi întrebaţi-o ce îi trebuie. Ca idee, pentru dureri, îi face masaj cu demachiant Doina. Dacă ştiţi vreo cremă specială pentru masaj, i-ar prinde bine. Şi câteva bluziţe cu nasturi, Cosmina transpiră mult din cauza febrei şi nu mai are cu ce să se schimbe. Eu mă duc din nou joi, să îi duc un trening şi CDROM-ul. UPDATE 16 septembrie 2009. Vă rog să mă scuzaţi, tot nu pot să scriu, nu pot să mă culeg de pe jos. M-a impresionat mult, dar mult de tot – mama Cosminei. Am făcut o fotografie afişului pe care colegii Cosminei l-au împrăştiat prin Mizil. Cosmina are nevoie de sânge începând de mâine. Mai precis de trombocite. Are nevoie de sânge B III Rh Negativ ( – ) Dacă puteţi dona, sunteţi aşteptaţi la Institutul de Hematologie Transfuzională – cu specificaţia: „Donare pentru Păun Cosmina Andreea – internată la secţia de oncologie pediatrică a Spitalului M.S. Curie din Bucureşti”. Mama Cosminei poate fi contactactată la telefon 0723 914 273. Mama se numesete Neagu Steluta (i se spune Simona). Nu vă poate suna, nu mai are credit pe cartelă, dar poate fi sunată. p
reluare dupa: http://isabellelorelai.wordpress.com/