Adrian Roman are 8 ani. Şi autism infantil. Înlăuntrul său se află o lume minunată doar a lui, pe care nu ştie, nu găseşte vreo modalitate să să ne-o împărtăşească şi nouă. Încearcă şi uneori ne arată o mică parte din America lui. Părinţii lui, Edit şi Daniel Roman, zîmbesc. Ştiu că este un pas în faţă, dar că mai sunt o grămadă de paşi de făcut. Poate, cu timpul şi sub îndrumarea părinţilor, va putea să ne prezinte America lui. Dar pentru asta are nevoie de ajutor.

Familia Roman locuieşte în Sighişoara. Tatăl lucrează ca pompier, mama e casnică. E nevoită să stea acasă şi să aibe grijă de Adrian, minunea lor. De fiecare dată când cineva îi ajută – după cum poate – şi stă de vorbă cu Edit, aceasta are lacrimi în ochi. E felul ei de a mulţumi sincer. Ştie că fiecare minute trecut va îngreuna aducerea la normalitate a copilului ei. Pentru ea, orice ajutor e binevenit.

25.000 de euro – costurile

După lungi drumuri la medici şi logopezi, după sute de ore petrecute în faţa PC-ului, pe net, Edit a găsit o modalitateo soluţie. Terapia ABA. Mama a încercat să ţină ea locul terapeutului, informându-se despre cum pe net. Rezultatele s-au văzut. “A făcut mari progrese din punct de vedere cognitiv şi afectiv,a învăţat cifrele, culorile, literele, chiar formează cuvinte cu literele din alfabetar sau pe tastatură, ştie id-urile de messenger şi parolele corespunzătoare, se imbracă şi se dezbracă singur, mănâncă la masă folosind tacâmurile. Cel mai mult îi place să se joace în bucătărie, să pună legume în vase şi se preface că găteşte”, spune mama lui Adrian. Dar fără un terapeut, specializat pe terapiile ABA, rezultatele nu mai pot creşte. Costul terapiei se ridică la circa 25 de mii de euro, suma imensă pentru familia Roman. Adrian ne poate arată America sa, dacă îl ajutăm. Punînd mână de la mână, puţin câte puţin, putem înfăptui o minune. Adrian să se descurce singur.
Dacă doriţi să îl ajutaţi la Banca Raiffeisen, filiala Sighişoara, pe numele tatălui său, Roman Daniel, următorul cont: RO98 RZBR 0000 0600 0360 5768. De asemenea, dacă doriţi să aflaţi mai multe informaţii sau ati mai trecut prin asemenea cazuri şi puteţi să o consiliaţi/ajutaţi pe mama lui Adrian, puteţi suna la nr. de tel.:0751.18.51.23 , îi puteţi scrie pe adresa de e-mail: roman.edit@gmail.com. De astfe, dacă doriţi să îl vizitaţi pe Adrian, iată adresa:Aleea Panselutelor,nr.15,ap.7, Sighişoara, jud. Mureş.

PS.: În ţară sunt, din cîte ştiu eu, maxim 8 centre în care se derulează terapia ABA (Iaşi, Timişoara, Bucureşti, etc). Centre aparţin unor fundaţii, însă se lucrează cu mai mulţi copii şi plăteşti o sumă între 600-2000 de lei pe lună.
PS.2: În prezent circa 500 de comentarii nu sunt publicate. Asta din mai multe motive, printre care şi acela că dacă donezi nu trebuie să te lauzi că faci o faptă bună. În afară de aceasta, va rog nu mai ne întrebaţi dacă merită sau nu să donezi. Am specificat clar ca informaţiile prezentate sunt veridice. Şi, în fond, nu sunt eu (şi nici cei ce scriu aici) în măsură să judece dacă da sau nu.

Când eram copilandru îmi doream să fiu faimos, celebru. Să am vile, maşini de lux. Să apar pe pagini gazetăreşti, iar cerul meu să fie senin şi cu soare, chiar dacă ar fi trebuit să arunc cu monezi de aur ca să destram norii cenuşii. Vremea a trecut şi mi-a dovedit că nu am duşmani printre oameni – cel puţin dpdv personal, că nenorocitul care mă loveşte şi sugrumă temeinic multe dintre scornelile care mi se năzăresc şi doresc să le înfăptuiesc este TIMPUL. Nenorocitul care curge vijelios pe cursul vieţii, chiar dacă uneori trăim o impresie falsă că se scurge într-o lentoare plictisitoare. Nenorocitul ăsta care e nemilos cu noi m-a făcut că să-mi doresc să fiu un om cu un caracter de valoare, ci să nu mai fiu celebru.

Cred, de fapt sunt sigur, că asemenea vise avea – sper că le are – şi Cosmina. Cosmina Păun, fata căreia cineva sau ceva de dincolo de cortină a aruncat peste ea scârboşenii ponegrite de gustul amar şi oţetit al durerii, urâţenii pe care nici un copil nu ar merita să le trăiască şi să îi fie nimicită copilăria în halul ăsta. Cosmina a trecut peste ceea ce puţini ar fi rezistat psihic să treacă, cu toate că are de abia 15 ani. Şi, deşi s-a luat la trântă cu nemernica de boală, are încă puterea să zâmbească. Şi pentru ea singurul duşman e timpul.

Dată afară din casă de propriul tată cu un ordin judecătoresc, a asistat neputincioasă la despărţirea părinţilor. Când adolescenţa îi bătea la uşă şi fiorii copilăreşti începeau să o părăsească a văzut cum singurul ei sprijin – mama – e nevoită să plece printre străini pentru a îi oferi un trai mai bun. Cred că în acele clipe Cosmina era mânioasă, dar nu pe mamă, ci pe ea însăşi că nu are puterea să schimbe ceva. Pentru ca apoi o vestea să tulbure şi să scufunde şi gramele de fericire din viaţa ei. Diagnosticul: leucemie. Doamne, ce poate fi mai crud decât să fii copil şi afli că stai pe un fir de sârmă, la înălţime mare, iar firul se poate rupe?

Pe Cosmina încă nu am apucat să o cunosc. Sau poate o ştiu, Mizilul natal e un oraş mic, iar ea e mizileancă. Şi mai ştiu despre ea că după nemerniciile ce a lovit în ea are dreptul să zâmbească, la viaţă. Are dreptul (şi obligaţia) să crească, să cunoască fiorii nestemaţi ai iubirii, căldura unui cămin primitor şi să-şi primească prieteni. Are dreptul să fie pe tatami, ci nu în spital.

Cosmina nu s-a lăsat învinsă. Are de gând să lupte. De astfel, Cosmina are şi mulţi prieteni. Ce au fost alături de ea. Pentru că prieteni se numesc cei ce îşi ajută seamănul. Dar întotdeauna e loc şi de mai mulţi. Încă ceva, timpul – or poate şi distanţa – nu mi-a permis încă să o văd. Însă, ştiu multe despre ea. Prietenii ei, care sunt şi ai mei, îmi spun mereu despre Cosmina câte un amănunt, ne sfătuim şi ne-ntrebăm ce am putea face. Isabelle, Zinca, Laura sunt unii dintre prietenii ei buni. Şi ele o susţin pe Cosmina. Cosmina are nevoie de prieteni, iar eu vreau să cunosc pe învingătoare, cu un caracter de valoare. Pe lângă asta, pentru Cosmina timpul îi este duşman. Şi pentru că întotdeauna e loc şi de mai mulţi prieteni, pentru viaţa ei, pentru a şterge semnul durerii de pe chipul ei, hai să fim alături de ea. Puţin câte puţin, prin paşi micuţi, mână de la mână, putem să o auzim pe Cosmina spunând „Eu mereu înving”. Iar zâmbetul ei – cel mai sincer mulţumesc.

•• Bogdan Bărbieru

Astazi, mama Cosminei ne-a facut o bucurie: din 15 septembrie si pana ieri, 19 octombrie 2009, in contul Cosminei s-au strans aproape 10.000 de euro. Care se adauga celor 10.000 stransi de colegii si prietenii din Mizil. Doamna ajuta!

Dacă doriţi să o ajutaţi pe Cosmina:

Raiffeisen Bank – Agenţia Mizil, judeţul Prahova, str. Nicolae Bălcescu nr. 38, bl. 43 B

RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891

EURO: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885

USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416

Cod SWIFT: RZBRROBU

Titular: Neagu Steluţa (mama Cosminei) – CNP 2700509292085

Împuternicit: Neagu Mia (mătuşa Cosminei)

Domiciliu: sat Grădiştea, nr. 168, comuna Boldeşti, judeţ Prahova

Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273

Telefon Păun Cosmina Andreea: 0764 376 174

Când eram copilandru îmi doream să fiu faimos, celebru. Să am vile, maşini de lux. Să apar pe pagini gazetăreşti, iar cerul meu să fie senin şi cu soare, chiar dacă ar fi trebuit să arunc cu monezi de aur ca să destram norii cenuşii. Vremea a trecut şi mi-a dovedit că nu am duşmani printre oameni – cel puţin dpdv personal, că nenorocitul care mă loveşte şi sugrumă temeinic multe dintre scornelile care mi se năzăresc şi doresc să le înfăptuiesc este TIMPUL. Nenorocitul care curge vijelios pe cursul vieţii, chiar dacă uneori trăim o impresie falsă că se scurge într-o lentoare plictisitoare. Nenorocitul ăsta care e nemilos cu noi m-a făcut că să-mi doresc să fiu un om cu un caracter de valoare, ci să nu mai fiu celebru.

Cred, de fapt sunt sigur, că asemenea vise avea – sper că le are – şi Cosmina. Cosmina Păun, fata căreia cineva sau ceva de dincolo de cortină a aruncat peste ea scârboşenii ponegrite de gustul amar şi oţetit al durerii, urâţenii pe care nici un copil nu ar merita să le trăiască şi să îi fie nimicită copilăria în halul ăsta. Cosmina a trecut peste ceea ce puţini ar fi rezistat psihic să treacă, cu toate că are de abia 15 ani. Şi, deşi s-a luat la trântă cu nemernica de boală, are încă puterea să zâmbească. Şi pentru ea singurul duşman e timpul.

Dată afară din casă de propriul tată cu un ordin judecătoresc, a asistat neputincioasă la despărţirea părinţilor. Când adolescenţa îi bătea la uşă şi fiorii copilăreşti începeau să o părăsească a văzut cum singurul ei sprijin – mama – e nevoită să plece printre străini pentru a îi oferi un trai mai bun. Cred că în acele clipe Cosmina era mânioasă, dar nu pe mamă, ci pe ea însăşi că nu are puterea să schimbe ceva. Pentru ca apoi o vestea să tulbure şi să scufunde şi gramele de fericire din viaţa ei. Diagnosticul: leucemie. Doamne, ce poate fi mai crud decât să fii copil şi afli că stai pe un fir de sârmă, la înălţime mare, iar firul se poate rupe?

Pe Cosmina încă nu am apucat să o cunosc. Sau poate o ştiu, Mizilul natal e un oraş mic, iar ea e mizileancă. Şi mai ştiu despre ea că după nemerniciile ce a lovit în ea are dreptul să zâmbească, la viaţă. Are dreptul (şi obligaţia) să crească, să cunoască fiorii nestemaţi ai iubirii, căldura unui cămin primitor şi să-şi primească prieteni. Are dreptul să fie pe tatami, ci nu în spital.

Cosmina nu s-a lăsat învinsă. Are de gând să lupte. De astfel, Cosmina are şi mulţi prieteni. Ce au fost alături de ea. Pentru că prieteni se numesc cei ce îşi ajută seamănul. Dar întotdeauna e loc şi de mai mulţi. Încă ceva, timpul – or poate şi distanţa – nu mi-a permis încă să o văd. Însă, ştiu multe despre ea. Prietenii ei, care sunt şi ai mei, îmi spun mereu despre Cosmina câte un amănunt, ne sfătuim şi ne-ntrebăm ce am putea face. Isabelle, Zinca, Laura sunt unii dintre prietenii ei buni. Şi ele o susţin pe Cosmina. Cosmina are nevoie de prieteni, iar eu vreau să cunosc pe învingătoare, cu un caracter de valoare. Pe lângă asta, pentru Cosmina timpul îi este duşman. Şi pentru că întotdeauna e loc şi de mai mulţi prieteni, pentru viaţa ei, pentru a şterge semnul durerii de pe chipul ei, hai să fim alături de ea. Puţin câte puţin, prin paşi micuţi, mână de la mână, putem să o auzim pe Cosmina spunând „Eu mereu înving”. Iar zâmbetul ei – cel mai sincer mulţumesc.

•• Bogdan Bărbieru

Astazi, mama Cosminei ne-a facut o bucurie: din 15 septembrie si pana ieri, 19 octombrie 2009, in contul Cosminei s-au strans aproape 10.000 de euro. Care se adauga celor 10.000 stransi de colegii si prietenii din Mizil. Doamna ajuta!

Dacă doriţi să o ajutaţi pe Cosmina:

Raiffeisen Bank – Agenţia Mizil, judeţul Prahova, str. Nicolae Bălcescu nr. 38, bl. 43 B

RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891

EURO: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885

USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416

Cod SWIFT: RZBRROBU

Titular: Neagu Steluţa (mama Cosminei) – CNP 2700509292085

Împuternicit: Neagu Mia (mătuşa Cosminei)

Domiciliu: sat Grădiştea, nr. 168, comuna Boldeşti, judeţ Prahova

Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273

Telefon Păun Cosmina Andreea: 0764 376 174

▐ “TATA SALVEAZĂ VIEŢI”

►Este căzut în sinea sa. În tăcere luptă pentru a ieşi din lumea proprie al cărei prizonier este.
►Tatăl salvează vieţi, dar este neputincios în faţa bolii de care suferă copilul său.
►Adrian, în vârstă de opt ani, suferă de autism.
►Familia trăieşte o adevărata dramă.
© Proiectul Copiii Mării™
●● Edit şi Daniel Roman locuiesc in Sighişoara. Şi-au dorit cu ardoare un copil, iar în urmă cu 8 ani când s-a născut Adrian au simţit cum viaţa li s-a împlinit. Bucuria lor a fost repede spulberata de aflarea veştii că Adrian a fost diagnosticat. La început, părinţii au observat faptul că cel mic nu menţine contactul vizual, nu este interesat măcar de ceva din jurul lui, nu vorbeşte cu toate că înainta in vârstă. Au fost cu el la zeci de medici. Niciunul dintre ei nu îl diagnosticase corect. După o lungă perioadă de cercetări medicale, un medic a pus un diagnostic corect: autism infantil. La auzul diagnosticării Edit şi Daniel au simţit cum cerul lor se prăbuşeşte. Dar nu au renunţat la luptă. Au petrecut sute de ore pe internet în căutarea unui tratament sau a unei metode de recuperare, au bătut la uşile mai multor cabinete medicale. Totul pentru a îl aduce la o stare de normalitate pe Adrian. În cele din urmă, Edit a aflat despre terapia ABA. Singură a început să lucreze cu băiatul după normele ABA. Iar progresele au apărut – chiar dacă pot părea lucruri mărunte. Însă, pentru ca terapia să aibă un rezultat mult mai bun este necesar ca terapia să fie făcută de medicii specialişti. Costul terapiei e enorm pentru posibilităţile lor financiare. Circa 25.000 de euro. Numai costul terapiei, fără sa mai punem la socoteala si transport, cazare si masă. Pentru cei care au posibilitatea si vor să doneze exista un cont la Raiffensein Bank, agenţia Sighişoara, deschis pe numele tatălui, Daniel Roman, care este pompier.
Cont RON – RO98RZBR0000060003605768. Cei care doresc să afle mai multe informaţii pot suna la nr. de tel. 0751 185 123. Va răspunde mama lui Adrian, Edit Roman.■